Cronica romana 14 8 2007

Filarmonica sătmăreană cântă în castelele germane


Turneul Filarmonicii „Dinu Lipatti” din Satu Mare în Germania se integrează în programele Festivalului de vară al landului Westfaliei, cu centrul în Düsseldorf. Iniţiatorul este dirijorul Franz Lamprecht, totodată şi director muzical al Filamonicii sătmărene, cel care a ales formula programelor şi locurile de desfăşurare, superbele parcuri ale castelelor Nordkirchen şi Benrath. Primul concert, care a reunit în Kuppensaal din Castelul Benrath formaţii etalon ale Filarmonicii „Dinu Lipatti” – Sextetul de suflători, Cvartetul de coarde„Rudolf” – a impresionat prin calitatea muzicienilor, şefi de partidă ai orchestrei, în frunte cu violonistul Rudolf Fatyol, directorul Filarmonicii. O anumită emoţie a organizatorilor am sesizat-o, privind grija pentru condiţiile climaterice ale simfonicelor ce urmau dar, după ploi şi furtuni, din primele zile ale săptămânii trecute, vara a revenit binevoitoare. Deşi în principiu programul era acelaşi, cele două concerte simfonice din parcurile castelelor s-au deosebit datorită cadrului desfăşurării lor. Primul, având drept cadru Castelul Nordkirchen, supranumit Versaillul Westfaliei, oferea impresia unui veritabil decor de operă, cu ziduri înalte, statui impunătoare şi o arhitectură în care istoria vorbeşte despre secole trecute. Spectatorii, veniţi în număr mare de pretutindeni, îşi pregătiseră din vreme condiţiile de a asista seara la concert, cu grupuri reunite în jurul unor mese improvizate de fiecare, pline cu bunătăţi şi luminate, odată cu lăsarea întunericului, de sfeşnice cu lumânări. Ei înconjurau parterul propriu-zis, reunind laolaltă peste şapte mii de ascultători. Dirijorul orchestrei, autor al acestor forme de spectacol multimedia, Franz Lamprecht, a dat semnalul începerii programului, în care, pe rând, s-au ascultat bijuterii muzicale potrivite cu ambianţa genericului „Noaptea celor 1000 de lumânări”. Muzică de Mozart, Vivaldi, Dvorak, Liadov, Ceaikovski, dar şi pagini atractive de Meyerbeer, Masenet, Borodin, Monti au cucerit asistenţa. Emoţionantă, vioara lui Rudolf Fatyol şi-a înălţat superbele cantilene, rivalizând uneori cu puritatea cântului de privighetoare. Totul era însoţit de „coregrafia jocurilor de apă”, de dramatice proiecţii luminoase, cu culori spectrale şi, în momente de mare efect sonor, de jerbe strălucitoare ale focurilor de artificii. Bucuria acestor oameni, atraşi de sărbătoarea muzicii oferită de interpreţi, mi-a dovedit că o asemenea idee, îmbinând factorul artistic cu cel al comuniunii sociale, poate convinge pe oricare din asistenţă că muzica este un limbaj al zeilor. În parcul castelului Benrath, programul a beneficiat de superbele oglinzi ale lacului artificial, încadrat cu arbori seculari. Efectele au avut o altfel de rezonanţă iar spectatorii – de data aceasta peste douăsprezece mii ! – au aplaudat cu fervoare Filarmonica sătmăreană, cântul violonistic al lui Rudolf Fatyol şi ideea-eveniment a diriorului Franz Lamprecht .Am privit publicul care trăia spontan şi sincer această bucurie – majoritatea aparţineau generaţiilor postbelice, reprezentând maturitatea. Există posibilitatea ca atâţia oameni să trăiască laolaltă o asemenea bucurie, ascultând muzică romantică şi clasică ? Recunosc că nu ştiam, deşi sătmărenii noştri vin să le ofere darul artei lor, în fiecare vară, de mai bine de un deceniu.
Grigore Constantinescu